Cum să schimbi muzica la o petrecere de apartament fără să fii înjurat

Când găzduiești o petrecere, e important să fii ospitalier. De exemplu, încearcă asta în introducere: „Salut, bine ai venit la party. Te rog să folosești paharele de plastic pe care le-am cumpărat de la benzinărie. A, nu vrei să bei? Prea bine. Atunci poate vrei să faci cunoștință cu vărul meu și să trageți împreună linii de coca de pe CD-ul cu Cruel Intentions pe care îl dețin de la vârsta de treisprezece ani.”

Vezi ce ușor e? De fapt, cele mai multe aspecte ale unei petreceri de apartament sunt destul de directe. Atâta timp cât ai grijă să fie două băi la dispoziție, petrecăreți de ambe sexe în egală măsură, multe suprafețe plane – și nu organizezi o vânătoare a invitaților care nu s-au descălțat, atmosfera o să fie roz.

Totuși, există un aspect pe care majoritatea gazdelor de petreceri de apartament tind să-l neglijeze: muzica. În cel mai bun caz, pun un playlist de pe mixcloud sau YouTube, dar știu foarte bine că, la un moment dat, experții muzicali auto-proclamați înarmați cu iPhone vor ajunge să se ocupe de muzică, așa că nu are rost să-și bată capul.

Știi cine sunt genul ăsta de oameni – sunt ușor de remarcat, așezați într-un colț, convinși că vor îmbunătăți tonusul petrecerii dacă opresc un cântec pe la jumătate și pun un altul pe care trebuie neapărat să-l asculte. E OK dacă nebunii ăștia vor să controleze coloana sonoră a petrecerii; lasă-i să înșire cântece în playlist și tu vezi-ți de distracție.

Dar dacă ești unul dintre acești DJ amatori, atunci te rog să urmezi sfaturile astea. E un ghid de bază care te ajută să nu distrugi petrecerea cuiva din cauza incompetenței tale.

CE MUZICĂ AR TREBUI SĂ BAGI?

Fotografie de Tim Barber

Primul lucru pe care trebuie să-l ții minte e că nimeni nu vine la o petrecere acasă la cineva ca să învețe muzici noi. Nu ne interesează conținutul colecției tale de discuri rare. E momentul pentru un playlist cu cele mai tari hituri. Gândește-te că ai ocazia să duci petrecerea spre extaz, n-o ține pe loc cu cunoștințele tale muzicale obscure.

Cu această misiune în gând, iată cele patru genuri de muzică pe care ar trebui să le pui la o petrecere de apartament:

Hip hop: Pe lângă micile furtișaguri și respingerile care îți zdruncină încrederea în sine, singura constantă la fiecare petrecere de apartament e momentul în care începe o piesă rap pe care o știe toată lumea. Sunt multe oportunități în zona asta: Ai Ignition de la R. Kelly și cel puțin trei hituri clasice de la Jay Z. Dacă pui oricare dintre astea o să fii un erou; dacă le pui pe toate la rând, o să fii un semizeu. Ideea e să te limitezi la clasice – fără dubioșenii.

Alternativ: nu-ți mai bate capul și dă drumul la „Hey Ma” mai repede.

House: Pentru că muzica house produsă înainte de era internetului sună destul de familiar cât s-o recunoască toată lumea. Dar sincer să fiu, și știu că e dureros, nimeni de la petrecere nu stă să asculte. Când ai un BPM de 120, poți pune ce vrei. Atâta timp cât se aude bubuială, toți petrecăreții beți o să dea din cap și din picioare.

Disco: Disco e mișto pentru că apelează la nostalgie. Chiar dacă nu-ți amintești să fi ascultat un cântec disco în viața ta, tot îți sună familiar, ca și cum ai fi în pântecul mamei. Practic: „Când mă uit în ochi părinților mei, văd muzica disco care m-a adus pe lume. Iar când ei se uită în ochii mei, văd muzica disco pe care doar ei și-o amintesc.”

Nostalgie: Când vrei să le trezești oamenilor nostalgii plăcute, gândește-te la ce ar fi putut însemna un cântec pentru ei atunci și la ce ar putea însemna pentru ei acum. De exemplu, nu pune niciodată Baha Men cu „Who Let The Dogs Out”, pentru că a fost o porcărie atunci, și e o porcărie și acum. Mai bine alege piese sexi sau languroase decât amuzante. N-ai cum să dai greș cu „Set You Free” de la N-Trace, Fat Joe și Ashanti sau ceva de la Shola Ama. Dacă bagi și ceva de la Marina Voica atunci când nu se așteaptă nimeni, i-ai cucerit pe toți. Îi și văd cum fredonează în cor, cu berea în mână.

Ah, încă o chestie. Înțelege când e momentul potrivit să pui un super hit din nou. Dacă e muzică din ultimele trei luni – fii fără grijă. Cântece ieșite acum mai mult de patru ani? Fără probleme. Dar există niște opțiuni undeva între aceste limite care pot strica o petrecere. Imaginează-ți că cineva îți smulge iPod-ul și se repede să pună „Get Lucky” și apoi „Somebody that I Used to Know”, după care „Harlem Shake” și „Blurred Lines”. Asta nu mai e nostalgie, e prostie pură.

Sau uite, poți pune playlistul ăsta, l-am făcut în cinci minute, dar suntem convinși în proporție de 100% că e un playlist de petrecere de apartament perfect obiectiv (care probabil o să fie închis la un moment dat, dar na, măcar am încercat):

CÂND AR TREBUI SĂ CEDEZ CONTROLUL IPOD-ULUI?

Unele petreceri au un set-up dedicat: Controllerul Traktor e parolat, boxele sunt de mare calitate, fișierele au fost organizate, cu mare efort, după BPM. Altele au un iPod în colț, de obicei înconjurat de o grămadă de disperați care se cred următorul Mesia al muzicii.

Oricare ar fi set-up-ul, regulile astea se aplică în orice situație:

Regula numărul unu: Liniștea nu e permisă. Asta înseamnă că mereu trebuie să ai o piesă pregătită; nu opri niciodată un cântec pe la jumătate; nu smulge iPod-ul din mâinile cuiva ca să-l cablezi pe al tău. Ține minte că nimeni nu e deasupra bunei dispoziții. Cu atât mai puțin tu.

Regula numărul doi: Oamenii se atașează cu disperare de dispozitivul de pus muzică la o petrecere. Practic, nu lasă iPod-ul în pace, iar dacă reușesc să pună gheara pe el, devin obsedați. Îi rogi politicos să te lase să pui o piesă și-ți răspund: „Da, după ce se termină asta”, după care pun de la trei până la o mie de cântece până te plictisești și renunți.

Oameni buni, suntem la o petrecere într-un bloc care are un fast-food la parter, nu la un concurs de DJ-ială. Lasă oamenii să asculte ce au chef. Nu ești șeful bunei dispoziții a nimănui.

Gândește-te mereu să menții distracția tuturor, nu doar pe a ta. E timpul să te gândești cine merită și cine nu merită să preia controlul muzicii. De exemplu: un producător amator vrea să-și testeze ultimele piese la petrecere? Nah. Un tip slăbănog te roagă să-i bagi niște drum and bass? Nu, nu, nu. O tipă cu multă încredere în sine vrea să te convingă că are un playlist ambiental perfect? Zâmbește-i frumos și refuz-o. Totuși, dacă apare un trio iubitor de distracție care vrea să danseze în armonie totală pe „Roses” de la Outkast, atunci DA! Conformează-te imediat! Oricine aduce ceva ce lipsește de la petrecere – rom, țigări, paie de băut sau „ Got to be real” de la Cheryl Lynn – trebuie întâmpinat cu brațele deschise.

CE SĂ NU FACI ÎN NICIUN CAZ

„Așteaptă să vezi drop-ul”

„Bagă piesa asta de la trupa prietenului meu”

„Te rog, e ziua lu’ fata asta, trebuie să-i pui ce piesă vrea!”

„Mamă, ai auzit coverul de la piesa asta cântată de dracu’ știe cine? E mai tare decât originalul, hai să-ți arăt! ”

Nu te autonumi DJ, e penal

Nu crede că ești deasupra distracției, o să-ți repet asta la infinit.

CE SE ÎNTÂMPLĂ LA FINALUL SERII?

Evident, când am spus că poți băga doar trei-patru tipuri de muzică la o petrecere de apartament, am hiperbolizat. Chestia e că momentul culminant al petrecerii e o perioadă fragilă; majoritatea invitaților au plecat acasă, iar cei câțiva care au rămas se agață cu dinții de ultimele rămășițe de distracție, ca să uite că în curând se va termina weekendul. E un moment destul de trist, iar muzica e singurul lucru care îl poate salva.

Eu am un trio muzical generator de endorfine: „Your Girl” de la Tourist, „In Love With You” de la The Paradise și „Can ‘t Do Without You” de la Caribou. Dar sunt sigur c ă și tu le ai pe ale tale. Ține minte doar să nu reiei piese care au mai fost de-a lungul serii. Bagă ceva blând, care să le trezească oamenilor sentimente. Sau mai bine du-te dracului acasă pentru că poate gazdele vor să se bage sub pătură și să doarmă două zile încheiate, iar tu îi fuți la cap cu muzica ta la șase dimineața.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Mai multe chestii despre muzică:
Frica de muzică
Dacă nu-ți place muzica, nu înseamnă că ești mort pe dinăuntru
Cât de enervant e să pui muzică?