Femeile nevăzute până acum din poeziile lui Eminescu, Vadim Tudor sau Jador îți vor bântui visele

Eu nu desenez și, ca alții care-s ca mine, a fost o experiență interesantă să văd ceva creat din fraze pe care le-am aruncat într-un chat. Și, spre deosebire de alte cuvinte pe care le-am irosit în kilometri de conversații online, de data asta a fost chiar productiv. Am văzut – și-ți arăt și ție – cum ar prezenta un „robot” (software bazat pe inteligență artificială) femeia, așa cum a fost ea descrisă de poeți români de-a lungul ultimului secol și jumătate. 

Am luat câteva versuri de la fiecare, din anumite poezii, și n-am făcut rabat la selecție: de la Nichita Stănescu și Mihai Eminescu până la Corneliu Vadim Tudor și Jador, cu siguranță nu putea ieși ceva banal. Odată făcută selecția, am tradus versurile în engleză și le-am încărcat în Midjourney. Ce-i asta? Mă bucur c-ai întrebat. 

În 2022, un server de Discord – Midjourney – a creat controverse în rândul artiștilor. Aparține de un sistem de inteligență artificială, care generează imagini pe baza unui text concis.

Platforma a mai fost deschisă pe 18 iulie, pentru 24 de ore, însă varianta beta a fost disponibilă tuturor din 26 iulie. De atunci tot vezi pe rețelele sociale tablouri artificiale, păreri contradictorii, nemulțumiri și uimire deopotrivă. 

Midjourney funcționează destul de simplu, iar tot ce-ți trebuie e un cont de Discord și cuvinte în bagaj. După ce intri pe server, apeși pe un canal oarecare de newbies, scrii în chat comanda „/imagine”, iar în căsuța de prompt descrii succint ce ai în minte. Pot fi oameni în diverse ipostaze, un peisaj, o lume utopică și cam tot ce vrei tu și ce-i iese „robotului”. Ca să obții ceva mai complex poți să adaugi denumiri ale diverselor stiluri sau artiști – altfel spus, un text cât mai clar. Pentru început, poți să fii atent la alte prompt-uri pe care le vezi în chat până-ți dai seama cum funcționează exact.

Tehnologia din spatele procesului funcționează, pe scurt, cam așa: sistemul recepționează cererea generată de utilizator, o trece printr-un algoritm și preia diferite tehnici artistice pe care le aplică în imaginea finală. Cumva, cam ăsta e și procesul prin care creează un artist: își formează ochiul după ce analizează diferite lucrări, apoi importă, conștient sau nu, anumite influențe și detalii în creațiile lui. Diferența o face latura umană din tablouri a cărei importanță e dezbătută intens acum.

Pe de o parte, există artiști care susțin că platforma i-a vindecat de blocaj, că acum preiau din outline-uri, se inspiră din culori și creează propriile desene cu note personale. La celălalt capăt al spectrului, câțiva consideră că ăsta e viitorul și reprezintă abia începutul dispariției desenului din creion. 

Cât juriul încă deliberează dacă un algoritm, fie el și de inteligență artificială, e suficient de artist, eu l-am folosit ca să înțeleg ce-a vrut să spună autorul din poezia românească. 

Femeile din poeziile românești, așa cum sunt ele „văzute” de AI

„Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii.”

Ana Blandiana – „Descântec de ploaie”

„Când un bărbat iubeşte o femeie
e îmbătat de muzici în amurg
palate de cleştar din filme triste
răsfaţă ochii lui de demiurg”

Vadim Tudor – „Când un bărbat iubește o femeie”

„De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?”

Nichita Stănescu – „Cântec fără răspuns”

„Viori sunt femeile,
vibrație fără cuvânt,
viori aprinse subt arc
în flăcări și fum.”

Lucian Blaga – „Viori aprinse, femeile”

„Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.”

Mihai Eminescu – „Din valurile vremii…”

„Femeie, singurul meu dor,
Apari în noaptea suferindă,
Dispari în ziua tuturor.”

Adrian Păunescu – „Femeia”

„Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună.”

Emil Brumaru – „Femeia mea frumoasă ca scriptura”

„Femeia care mi-a vorbit aseară
De constelaţii fixe
Şi stele căzătoare
Avea figura lungă şi verde ca o pară
Şi ochii negri-galbeni ca un adânc de mare.”

Ion Minulescu – „Vesperală”

„Nu vă scuturaţi, florilor,
ascultaţi-mă bine, surorilor.
Toamna-i departe;
departe-al clopotelor cântec, de moarte.”

Magda Isanos – „Nu vă scuturați, florilor”

„Nu mai dansa așa că mi-e rău
Se mișcă prea nebun corpul tău.
Vino lângă mine, lasă-te low
Mami, mami, cum arăți, ești wow.”

Jador – „WOW”

„Mi-e dat să mă smulg din priveliști
cu sufletul nepregătit,
cum dat mi-e să plec din iubire
când încă mai am de iubit…”

Nina Cassian – „Voiam să rămân în septembrie”

„Închid pleoapele s-ascult…
De pacea largă legănat
Mi-adoarme sufletu-mpăcat.
Ca un copil ce-a plâns prea mult.”

Otilia Cazimir – „Vara”

„tu eşti altfel făcută decât mine. tu mă înspăimânţi.
tu eşti un monstru. mi-e frică de tine.
ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pildă,
ai tupeu.
ai o grămadă de rochii, ai rude cu grade universitare.
şi, doamne cum îţi picură părul până pe şale
ca un camion fructexport, fantomatic şi moale
care ar trece pe dorobanţi.
şi ai şolduri, şi ai pandalii, ai amanţi…”

Mircea Cărtărescu – „Posedai tot felul de obiecte electrice”

„Dar când ești aici
Lumea nu mai e prea mare
Am să ajung să fiu fetița ta de milioane”.

Paulina – „Fetița ta de milioane”

„Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,
Modele albe de forme fine –
Şi singure dorm, albe, şi senine
În albele crivate de cristal…”

George Bacovia – „Contrast”